luni, 6 decembrie 2010

Descrierea procesului de determinare a viciilor de refracţie.

In zilele nostre si nu numai, un consult oftalmologic sau optometric este esential pentru depistarea anumitor vicii de refractii si in acelasi timp de diferitele boli ale ochilor. Tot timpul trebuie sa tinem cont imediat de primele simptome care apar, si aici nu ma refer numai la simptomele organismului pertotal ci in special la cele ce tin de vederea noastra. Exista o vorba dupa care eu ma ghidez foarte mult " Sanatatea se citeste in ochii fiecarei persoane!!". Orice om, indiferent de domeniul şi de activitatea pe care o exercită, este implicat direct în procesele şi fenomenele optice. Datorită modificărilor socio-economice, activitatea umană s-a dezvoltat foarte mult, astfel încât omul are nevoie de o vedere cât mai bună.
Cel mai folosit dispozitiv de vedere este ochelarul, fapt pentru care trebuie să i se acorde un studiu şi o atenţie  deosebită, atât din punct de vedere medical, estetic cât şi moral. Fiind un element stăin aplicat pe corpul uman, multe persoane, în special cele tinere, au tendinţa de a-l respinge. În acest caz, intervine una din sarcinile inginerului optometrist, respectiv de a lămuri persoana, de necesitatea portului unui ochelar. Astfel, trebuiesc găsite cuvinte potrivite fiecărui om, care să-l ajute să vadă lumea din jur cu „ alţi ochi”.
Am sa incerc, cat pot eu mai bine, sa va aduc la cunostinta modul in care un control optometric ar trebuii sa decurga. O descrierea a procesului de determinare a viciilor de refracţie.
Vederea este un proces fiziologic complex în care este angajat întregul organism, care face apel la experienţele trecute în vederea interpretării mesajului vizual. Vederea omului este rezultatul unei evoluţii lente, în strânsă legătură cu evoluţia nevoilor vizuale.
Omul s-a adaptat mediului său înconjurător. Cu ani în urmă vederea era în principal solicitată de obiecte îndepărtate şi astfel s-a dezvoltat baleiajul spaţial (câmp vizual, mobilitatea privirii), aprecierea distanţelor, stereoscopia. Din punct de vedere interpretativ, omul era confruntat cu obiecte concrete, uşor de perceput, care nu necesitau interpretare complicată.
Inventarea mesajului scris, revoluţia industrială, şcolarizarea obligatorie, au impus spaţii vizuale restrânse, interpretări simbolice, activităţi în vedere apropiată.
Vederea este simţul dominant al omului. Ochii nu sunt decât receptorii externi, prima verigă în lanţul de integrare senzorio-motrică de ce mai înalt nivel.
Pentru a trata o problemă vizuală este necesară o analiză şi apoi o sinteză care ne va informa asupra gradului de organizare a paternului vizual.
Optometria are rol preventiv şi curativ. Ea se ocupă atât de aparatul vizual, cât şi de mediul în care lucrează omul, astfel încât să permită omului să se adapteze nevoilor sale vizuale şi să îndeplinească obligaţiile sale sociale.
Rolul optometristului nu se rezumă la corectarea ametropiei, ci pregătirea sa presupune cunoştinţe din mai multe domenii: anatomie, fiziologie, optică fizică, optică geometrică, optică instrumentală, farmacologie, neurologie, chimie, tehnologie, patologie, psihologie.
De îndată ce se intra în cabinet pacientul este aşezat pe locul în care va fi, în prima fază, testat. Se ia în vedere anamneza completată în prealabil şi se identifică problemele pe care acesta le are. Se chestionează succint asupra motivului vizitei moment în care se observă elemente fizice de formă a capului, poziţie a acestuia, postura corpului, fizionomia generală a subiectului, ticuri, ptozis, ectropion, forii, inflamaţii patologice, fenomene congestive trecătoare, unele anchilozări datorate artritei cervicale şi alte cauze, gradul de inteligenţa care pot influenţa măsurătorile.
În cazul existenţei unui ochelar anterior pacientul este rugat să relateze valorile sau se solicită ochelarul spre a fi măsurat. Dacă se depistează erori de montaj, probleme ce au dus la o utilizare deficitară a ochelarului anterior se prezintă pacientului pentru a avea cunoştinţă de acesta. Este utilă de asemenea care este perioada de port a vechiului ochelar.
Pentru început se efectuează refracţia obiectivă cu autorefractometru, valorile tipărite sunt luate în calcul la refracţia subiectivă.
Se măsoară distanta interpupilara cu rigla, cu pupilometru, rama de test cu reticol în cruce sau cu crucea Maddox. Se evită pe cât posibil erori de paralaxă: pacientul priveşte în ochiul stâng a optometristului (acesta închizând pe dreptul, astfel se măsoară semi intervalul drept), pacientul priveşte în ochiul drept al optometristului (acesta închizând pe stângul, astfel se măsoară semiinternatul stâng). Măsurătorile se fac monocular şi se notează pe prescripţia finală. Pentru măsurarea distanţei în vederea aproape se utilizează o oglindă ce se plasează distanţa Harmon pe o masă. Pacientul fixează un punct desenat (de 5mm) de pe oglindă, timp în care optometristul măsoară monocular distanta interpupilara
Optometristul nu trebuie să neglijeze o asimetrie ce poate fi importantă în echilibrul vizual. În cazuri delicate se informează clientul despre asimetria să şi se ţine sema de părerea lui în alegerea soluţiei de adaptare.
În cazul asimetriilor pe înălţime putem avea:
a.  un ochi mai sus ca celălalt, dar restul feţei simetric. Cele două sprâncene sunt pe aceeaşi orizontală. În acest caz este convenabil să se respecte alura generală a capului şi să se solicite descentrarea lentilelor.
b. toată faţa este asimetrică. În acest caz, întreg ochelarul trebuie modificat în acest sens.
Pentru a putea începe testarea refracţiei se efectuează mai întâi de toate un examen analitic funcţional din care va rezulta dacă problema identificată tine de atribuţiile optometristului sau de cele ale unui medic oftalmolog. Dacă nu se depistează modificări ce ţin de mediile oculare se trece la pasul următor.
Ramă de probă utilizată pentru testare trebuie să fie robustă, uşor de manevrat şi cu greutate mică. Aceasta se aşează pe faţă şi se ajustează braţele, înălţime, vertex, unghi pantoscopic, distanţa interpupilară.
Se începe evaluarea acuităţii brute monoculara pentru distanta, se notează acuitatea
maximă.
De obicei pacienţii cu astigmatism văd şirul de litere mai alungit, mai comprimat sau înclinate. Se indica pacientului să ignore acest lucru şi să spună doar când le vede cel mai bine conturate (cel mai bun contrast, intensitatea cea mai mare, arata cel mai bine).
Se evaluează acuitatea cea mai mare, monocular, obţinută cu ochelarii vechi.
Pacienţii tineri care efectuează o activitate predominanta în vederea aproape şi care acuza astenopie se poate prescrie o adiţie de +0,5dpt în situaţia în care acesta o tolerează.O data stabilită corecţia se roagă pacientul să se deplaseze prin încăpere cu ochelarul, să alterneze vederea la distanţă cu cea aproape şi să observe dacă se poate tolera prescripţia. 
La final se prezintă câteva sugestii şi indicaţi cu privire la distanţa la care va purta corecţia, efectele nerespectării indicaţiilor.
Odata finalizat consultul, optometristul sfatuieste pacientul in alegerea ramelor si lentilelor potrivite activitatilor zilnice pe care acesta le exercita.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu